La șapte ani după o trilogie care s-a încheiat cu Caesar (interpretat de Andy Serkis) conducându-și tribul către pământul promis, „Kingdom of the Planet of the Apes” nu avea inițial un traseu clar pentru relansarea francizei. Cu toate acestea, această nouă adăugire depășește așteptările, omagiind sursa originală în timp ce construiește o aventură robustă și chiar reflecționată în jurul unei idei centrate pe maimuțe.
Sărind câteva sute de ani în viitor, noul film începe inevitabil puțin lent, deoarece pornește aproape de la zero în ceea ce privește personajele și complotul. Deși premisa pare extrem de simplă – fiul unei triburi invadate pleacă într-o căutare pentru a-și găsi și salva frații – filmul extinde perspectiva pentru a expune posibilități suplimentare, deși stă bine și independent (și ar fi probabil mai bine să se încheie acolo unde a făcut-o).
Până la urmă, publicul va determina dacă „Planet of the Apes” va avea succes din nou, dar la 56 de ani după revelația surprinzătoare cu care a fost întâmpinat Charlton Heston în primul film, conceptul s-a dovedit extrem de dificil de eliminat, evoluând (nu întotdeauna spre bine) în diverse moduri. În plus, aceste filme sunt acum distribuite de Disney, care cunoaște ceva despre francize cinematografice și ar avea nevoie de una nouă, mai ales că alte părți ale portofoliului său par mai șubrede în ultimii ani.
În această nouă versiune, povestea se concentrează pe Noa (vocea lui Owen Teague), al cărui existență pașnică este brusc distrusă când forțele lui Proximus Caesar (Kevin Durand) – o maimuță care dorește să își extindă regatul – atacă, ucigând mulți și luând prizonieri supraviețuitorii.
Noa pornește în urmărirea lor, întâlnind un oran matur, Raka (Peter Macon), și o femeie umană (Freya Allan din „The Witcher”), care pare să știe mai mult decât oamenii sălbatici cu care maimuțele sunt obișnuite, iar interesul ei pentru Proximus și pentru a se alătura lui Noa în căutarea periculoasă adaugă un element de mister.
Regizorul Wes Ball, cu experiența filmelor „Maze Runner”, și scenaristul Josh Friedman acoperă mult teritoriu în stabilirea acestor elemente, găsind totodată timp pentru momente de umor și omagii inteligente aduse filmului original. Efectele vizuale sunt deosebit de bune și convingătoare, esențiale când majoritatea personajelor sunt redate digital, comunicând prin limbajul semnelor și cel vorbit.
Magia reală, însă, constă în luarea unui plan familiar și îndreptarea lui în direcții care reușesc să surprindă, nu reinventând „The Planet of the Apes”, ci revitalizând-o în moduri satisfăcătoare, deși lipsește liantul pe care Serkis l-a oferit în cele mai recente filme.
Blockbusterele de la Hollywood nu sunt în mod normal locul în care te aștepți să vezi inovații, dar aceste „Maimuțe” demonstrează că și producțiile comerciale vechi nu trebuie să fie lipsite de ingeniozitate sau ambiție. Fie că aceasta se va traduce într-un interes renăscut pentru această planetă, merită acordat credit pentru un salt în necunoscut care, în mare parte, reușește să impresioneze.
„Kingdom of the Planet of the Apes” are premiera pe 10 mai în cinematografele din SUA și este clasificat PG-13.